Cel care avea să devină împăratul Hadrian, pe numele său complet Cezar Traianus Hadrianus Augustus, inițial doar Publius Aelius Hadrianus s-a născut într-o familie italo-iberică. I-a murit tatăl pe când avea 10 ani, astfel că a fost luat în grijă de verișorul de gradul întâi al tatălui său, cel care avea să devină împăratul Traian.
Pe vremea când Traian era consul, Hadrian a început să urmeze cariera tradițională de aristocrat roman, parcurgând toate etapele și pozițiile politice convenționale. A fost tribun militar în trei legiuni.
Hadrian în Dacia
Aproximativ în anul 95, a servit în Legiunea a II-a Adjutrix în provincia Moesia Superioară, de unde a fost transferat, anul următor în Moesia Inferioară, în Legiunea a V-a Macedonica, legiune care după ocuparea Daciei a fost staționată la Potaissa, Turda de azi, din județul Cluj. De altfel, Hadrian, în calitate de chestor, și-a însoțit unchiul, pe împăratul Traian, în războiul de cucerire a Daciei, atât în 102, cât și în al doilea război. În 107, a fost, pentru o scurtă vreme, guvernator al Panoniei de Jos.
Susținut de soția lui Traian, Plotina, și de Licinius Sura, Hadrian a devenit succesorul lui Traian, după ce acesta l-a adoptat, oficial, pe Hadrian, cu doar câteva zile înainte să moară.
Zidul lui Hadrian
Întors la Roma, Hadrian avea să fie un altfel de împărat decât Traian. A fost blamat de contemporani pentru că a abandonat o serie de cuceriri romane, cum ar fi Armenia sau Mesopotamia. Hadrian s-a mărginit în a-și vizita întregul imperiu și în a-i consolida granițele, uneori chiar fizic, prin construirea unor ziduri care să împiedice avansarea barbarilor. Cel mai faimos astfel de zid este cel care desparte Anglia de Scoția, cunoscut azi chiar sub numele de Zidul lui Hadrian.
Tertulian l-a numit pe Hadrian un ”Explorator a orice este interesant”, iar Machiavelli îl considera cel de-al treilea dintre ”Cei cinci împărați buni”. Era un mare iubitor al culturii elene, aprecia mai mult scriitorii vechi, decât pe cei contemporani și, printre altele, a lansat moda purtării bărbii, creând un precedent pentru generațiile următoare de împărați.
